David vrea să zidească Templul

17:1 Pe când locuia David în casa lui, i-a zis prorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul legământului Domnului este într-un cort.”

17:2 Natan i-a răspuns lui David: „Fă tot ce-ți spune inima, căci Dumnezeu este cu tine!”

17:3 În noaptea următoare Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Natan:

17:4 „Du-te și spune-i robului Meu David: «Așa vorbește Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit.

17:5 Căci Eu n-am locuit într-o Casă din ziua când l-am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi, ci am mers din cort în cort și din locaș în locaș.

17:6 Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască poporul Meu? Am zis Eu: ‹Pentru ce nu-Mi zidiți o Casă de cedru?›’»

17:7 Acum să-i spui robului Meu David: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Te-am luat de la pășune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu, Israel,

17:8 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, i-am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și ți-am făcut nume ca numele celor mari de pe pământ;

17:9 i-am dat o locuință poporului Meu, Israel, și l-am sădit ca să fie statornic acolo și să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească așa cum îl nimiceau mai înainte

17:10 și pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. I-am smerit pe toți vrăjmașii tăi. Și îți vestesc că Domnul îți va zidi o casă.

17:11 Când ți se vor împlini zilele și când te vei duce la părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, și anume pe unul dintre fiii tăi, și-i voi întări domnia.

17:12 El Îmi va zidi o Casă și voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.

17:13 Eu îi voi fi Tată, și el Îmi va fi fiu; și nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta.

17:14 Îl voi așeza pentru totdeauna în Casa Mea, și în Împărăția Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.’»”

Rugăciunea lui David

17:15 Natan i-a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta.

17:16 Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?

17:17 Și atâta este puțin lucru înaintea Ta, Dumnezeule! Tu vorbești și de casa robului Tău pentru vremurile viitoare. Și binevoiești să-Ți îndrepți privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu, care ești înălțat, Doamne Dumnezeule!

17:18 Ce ar putea să-Ți mai spună David față de slava dată robului Tău? Tu îl cunoști pe robul Tău.

17:19 Doamne, din pricina robului Tău și după inima Ta ai făcut aceste lucruri mari și i le-ai descoperit.

17:20 Doamne, nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu în afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

17:21 Este oare pe pământ un singur popor care să fie ca poporul Tău, Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ți faci un nume și să săvârșești minuni și semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?

17:22 Tu l-ai pus pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.

17:23 Acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui să rămână în veac și fă după cuvântul Tău!

17:24 Să rămână pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie și să se spună: «Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel.» Și casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!

17:25 Căci Tu Însuți, Dumnezeule, i-ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.

17:26 Acum, Doamne, Tu ești adevăratul Dumnezeu și Tu i-ai vestit harul acesta robului Tău.

17:27 Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veșnicie.”