Năvălirea lui Șișac

12:1 Când s-a întărit Roboam în domnie și a căpătat putere, a părăsit Legea Domnului; și tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.

12:2 În al cincilea an al domniei lui Roboam, Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului.

12:3 Avea o mie două sute de care și șaizeci de mii de călăreți; și împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr dintre libieni, suchieni și etiopieni.

12:4 A luat cetățile întărite ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim.

12:5 Atunci prorocul Șemaia s-a dus la Roboam și la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Șișac, și le-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Voi M-ați părăsit; vă părăsesc și Eu și vă dau în mâinile lui Șișac.»”

12:6 Căpeteniile lui Israel și împăratul s-au smerit și au zis: „Domnul este drept!”

12:7 Și dacă a văzut Domnul că s-au smerit, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel lui Șemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici; nu voi zăbovi să le vin în ajutor, și mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac,

12:8 dar îi vor fi supuși și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărățiilor altor țări.”

12:9 Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului; a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

12:10 Împăratul Roboam a făcut în locul lor niște scuturi de aramă și le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului.

12:11 Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau și le purtau înaintea lui, apoi le aduceau iarăși în odaia alergătorilor.

12:12 Pentru că Roboam se smerise, Domnul Și-a abătut mânia de la el și nu l-a nimicit de tot. Și tot mai era ceva bun în Iuda.

12:13 Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim și a domnit. Avea patruzeci și unu de ani când a ajuns împărat și a domnit șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate semințiile lui Israel ca să-Și pună Numele în ea. Mama sa se numea Naama, amonita.

12:14 El a făcut lucruri rele, pentru că nu și-a pus inima să-L caute pe Domnul.

12:15 Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Șemaia și a prorocului Ido, în cărțile spițelor de neam?    Totdeauna a fost război între Roboam și Ieroboam.

12:16 Roboam a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Abia.