Domnia lui Ozia

26:1 Tot poporul din Iuda l-a luat pe Ozia, care era în vârstă de șaisprezece ani, și l-a pus împărat în locul tatălui său, Amația.

26:2 Ozia a întărit Elotul și l-a adus iarăși sub stăpânirea lui Iuda după ce a adormit împăratul cu părinții săi.

26:3 Ozia avea șaisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia, din Ierusalim.

26:4 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Amația.

26:5 L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Și în timpul când L-a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească.

26:6 A pornit cu război împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei și zidurile Asdodului și a zidit cetăți în ținutul Asdodului și între filisteni.

26:7 Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal și împotriva maoniților.

26:8 Amoniții îi aduceau daruri lui Ozia, și faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.

26:9 Ozia a zidit turnuri la Ierusalim – pe Poarta Unghiului, pe Poarta Văii și pe Unghi – și le-a întărit.

26:10 A zidit turnuri în pustie și a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi și în câmpie și plugari și vieri în munți și la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului.

26:11 Ozia avea o oaste de ostași care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel și dregătorul Maaseia și puse sub poruncile lui Hanania, una dintre căpeteniile împăratului.

26:12 Tot numărul capilor caselor părintești, al vitejilor, era de două mii șase sute.

26:13 Ei porunceau peste o oaste de trei sute șapte mii cinci sute de ostași în stare să-l ajute pe împărat împotriva vrăjmașului.

26:14 Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, sulițe, coifuri, platoșe, arcuri și praștii.

26:15 A făcut la Ierusalim mașini iscodite de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe unghiuri, ca să arunce săgeți și pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.

Semeția lui Ozia

26:16 Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.

26:17 Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă,

26:18 care i s-au împotrivit împăratului Ozia și i-au zis: „N-ai dreptul, Ozia, să-I aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoții, fiii lui Aaron, care au fost sfințiți ca s-o aducă. Ieși din Sfântul Locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.”

26:19 Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniță. Și cum s-a mâniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii.

26:20 Marele-preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară și el însuși s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.

26:21 Împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morții și a locuit într-o casă deosebită, ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării.

26:22 Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoț, prorocul.

26:23 Ozia a adormit cu părinții săi. Și l-au îngropat cu părinții săi în ogorul de înmormântare al împăraților, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui a domnit fiul său Iotam.