Țiba îl înnegrește pe Mefiboșet

16:1 Când trecuse David puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin.

16:2 Împăratul i-a zis lui Țiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Și Țiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor, și vinul, pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie.”

16:3 Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Și Țiba i-a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăția tatălui meu.»”

16:4 Împăratul i-a zis lui Țiba: „Tot ce este al lui Mefiboșet este al tău.” Și Țiba a zis: „Mă închin cu plecăciune. Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”

Șimei blestemă

16:5 David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând

16:6 și a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toți vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului.

16:7 Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău!

16:8 Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat; și Domnul a dat împărăția în mâinile fiului tău Absalom, și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui.”

16:9 Atunci Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis împăratului: „Pentru ce îl blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul!”

16:10 Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: «Blestemă-l pe David!» Cine-i va zice dar: «Pentru ce faci așa?»”

16:11 Și David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața; cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis!

16:12 Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.”

16:13 David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf.

16:14 Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim și acolo s-au odihnit.

Hușai, la Absalom

16:15 Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom.

16:16 Când a ajuns Hușai, architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!”

16:17 Și Absalom i-a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ții tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”

16:18 Hușai i-a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israel și cu el vreau să rămân.

16:19 De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum i-am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție.”

Absalom ascultă de Ahitofel

16:20 Absalom i-a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?”

16:21 Și Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Intră la țiitoarele pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va ști că i te-ai făcut urât tatălui tău, și mâinile tuturor celor ce sunt cu tine se vor întări.”

16:22 Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său în fața întregului Israel.

16:23 Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când L-ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.