Cântarea lui David

22:1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.

22:2 El a zis:    „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu.

22:3 Dumnezeu este stânca mea    la care găsesc adăpost,    scutul meu și puterea care mă mântuiește,    turnul meu cel înalt și scăparea mea.    Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!

22:4 Eu Îl chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

22:5 Căci valurile morții mă înconjuraseră,    șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,

22:6 legăturile mormântului mă înconjuraseră,    lațurile morții mă prinseseră.

22:7 În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul,    L-am chemat pe Dumnezeul meu;    din locașul Lui El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

22:8 Atunci pământul s-a cutremurat și s-a clătinat,    temeliile cerului s-au mișcat    și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

22:9 Fum se ridica din nările Lui    și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:    cărbuni aprinși țâșneau din ea.

22:10 A plecat cerurile și S-a coborât:    un nor gros era sub picioarele Lui.

22:11 Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;

22:12 era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort,    era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.

22:13 Din strălucirea care era înaintea Lui    scânteiau cărbuni de foc.

22:14 Domnul a tunat din ceruri,    Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;

22:15 a aruncat săgeți și i-a risipit pe vrăjmașii mei,    a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.

22:16 Fundul mării s-a văzut,    temeliile lumii au fost descoperite    de mustrarea Domnului,    de vuietul suflării nărilor Lui.

22:17 El Și-a întins mâna de sus, din înălțime, m-a apucat,    m-a scos din apele cele mari;

22:18 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,    de vrăjmașii mei,    care erau mai tari decât mine.

22:19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,    dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

22:20 El m-a scos la loc larg.    El m-a mântuit, pentru că mă iubește.

22:21 Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea,    mi-a făcut după curăția mâinilor mele;

22:22 căci am păzit căile Domnului,    nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

22:23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea    și nu m-am îndepărtat de la legile Lui.

22:24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.

22:25 De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea    după curăția mea înaintea Lui.

22:26 Cu cel bun Tu ești bun,    cu omul drept Te porți după dreptate,

22:27 cu cel curat ești curat,    cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui.

22:28 Tu mântuiești poporul care se smerește,    și cu privirea Ta    îi cobori pe cei mândri.

22:29 Da, Tu ești lumina mea, Doamne!    Domnul luminează întunericul meu.

22:30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,    cu Dumnezeul meu sar peste zid.

22:31 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite,    cuvântul Domnului este curățit;    El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.

22:32 Căci cine este Dumnezeu în afară de Domnul?    Și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

22:33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare    și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă.

22:34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor    și El mă așază pe locurile mele cele înalte.

22:35 Îmi deprinde mâinile la luptă,    și brațele mele întind arcul de aramă.

22:36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale    și ajung mare prin bunătatea Ta.

22:37 Lărgești drumul sub pașii mei,    și picioarele mele nu se clatină.

22:38 Îi urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,    nu mă întorc până nu-i nimicesc.

22:39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;    cad sub picioarele mele.

22:40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă,    îi răpui sub mine pe potrivnicii mei.

22:41 Îi faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea    și îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

22:42 Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape.    Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

22:43 Îi pisez ca pulberea pământului,    îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe.

22:44 Mă scapi din neînțelegerile poporului meu;    mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;    un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

22:45 Fiii străinului mă lingușesc;    mă ascultă la cea dintâi poruncă.

22:46 Fiii străinului leșină de la inimă,    tremură când ies din cetățuie.

22:47 Trăiască Domnul    și binecuvântată să fie Stânca mea!    Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,

22:48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,    care-mi supune popoarele

22:49 și care mă face să scap de vrăjmașii mei!    Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,    mă izbăvești de omul asupritor.

22:50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,    și voi cânta spre slava Numelui Tău.

22:51 El îi dă mari izbăviri împăratului Său    și îi arată milă unsului Său:    lui David și seminței lui pentru totdeauna.”

---

---