4:1 Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad.
4:2 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă.
4:3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, și gura ta este drăguță; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
4:4 Gâtul tău este ca Turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
4:5 Amândouă țâțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini.
4:6 Până se răcorește ziua și până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămâie.
4:7 Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai niciun cusur.
4:8 Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Privește din vârful muntelui Amana, din vârful munților Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor!
4:9 Mi-ai răpit inima, soro mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău.
4:10 Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso! Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decât vinul, și miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele.
4:11 Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află sub limba ta, și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
4:12 Ești o grădină închisă, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.
4:13 Odraslele tale sunt o grădină de rodii cu cele mai alese roade, mălini negri și nard,
4:14 nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme.
4:15 O fântână din grădini, un izvor de ape vii ce curge din Liban.
4:16 Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui și să mănânce din roadele ei alese! –