Intrarea în pustie
2:1 Ne-am întors și am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul, și am ocolit multă vreme muntele Seir.
2:2 Domnul mi-a zis:
2:3 «Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte!
2:4 Dă următoarea poruncă poporului: ‘Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziți bine.
2:5 Să nu vă încăierați cu ei, căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir i l-am dat în stăpânire lui Esau.
2:6 Să cumpărați de la ei cu preț de argint hrana pe care o veți mânca și să cumpărați de la ei cu preț de argint chiar și apa pe care o veți bea.
2:7 Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine și n-ai dus lipsă de nimic.’»
2:8 Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în Câmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului.
Pribegirea prin pustie
2:9 Domnul mi-a zis: «Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui! Arul li l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.
2:10 (Mai înainte aici locuiau emimii: un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii.
2:11 Ei treceau drept refaimiți, ca și anachimii, dar moabiții îi numeau emimi.
2:12 Seir era locuit altădată de horiți; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor și s-au așezat în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i-a dat-o Domnul.)
2:13 Acum, sculați-vă și treceți pârâul Zered!» Am trecut pârâul Zered.
2:14 Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
2:15 Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
2:16 După ce au pierit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului,
2:17 Domnul mi-a vorbit și a zis:
2:18 «Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
2:19 și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei și să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: le-am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.
2:20 (Țara aceasta trecea de asemenea ca o țară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea refaimiții, și amoniții îi numeau zamzumimi:
2:21 un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților, care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor.
2:22 Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, când i-a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, până în ziua de azi.
2:23 De asemenea, aviții, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciți de caftoriți, ieșiți din Caftor, care s-au așezat în locul lor.)
2:24 Sculați-vă, plecați și treceți pârâul Arnon! Iată, ți-l dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!
2:25 De azi încolo voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.»
Cucerirea țării lui Sihon, împăratul Hesbonului
2:26 Din pustia Chedemot am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:
2:27 «Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.
2:28 Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca și să-mi dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul,
2:29 lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și moabiții, care locuiesc în Ar – îngăduie-mi și tu lucrul acesta până voi trece Iordanul, ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru!»
2:30 Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.
2:31 Domnul mi-a zis: «Vezi, acum încep să ți-l dau pe Sihon cu țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpânire țara ca s-o moștenești!»
2:32 Sihon ne-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaț.
2:33 Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini și l-am bătut, pe el și pe fiii lui și pe tot poporul lui.
2:34 I-am luat atunci toate cetățile și le-am nimicit cu desăvârșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvârșire și n-am lăsat să scape niciunul măcar.
2:35 Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le luaserăm.
2:36 De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în vale până la Galaad n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mână.
2:37 Dar de țara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetățile de la munte și de toate locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le lovești.