Cântarea lui Moise
32:1 „Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
32:2 Ca ploaia să curgă învățăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeață, ca picăturile de ploaie pe iarbă!
32:3 Căci voi vesti Numele Domnului. Dați-I slavă Dumnezeului nostru!
32:4 El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.
32:5 Ei s-au stricat; netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!
32:6 Pe Domnul Îl răsplătiți astfel? Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, te-a întocmit și ți-a dat ființă?
32:7 Adu-ți aminte de zilele din vechime, socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă-l pe tatăl tău, și te va învăța, pe bătrânii tăi, și îți vor spune!
32:8 Când Cel Preaînalt le-a dat o moștenire neamurilor, când i-a despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor după numărul copiilor lui Israel,
32:9 căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.
32:10 El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
32:11 Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui,
32:12 așa a călăuzit Domnul singur poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
32:13 L-a suit pe înălțimile țării, și Israel a mâncat roadele câmpului; i-a dat să sugă miere din stâncă, untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
32:14 untul de la vaci și laptele oilor cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grâului; și ai băut vinul, sângele strugurelui.
32:15 Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și L-a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui,
32:16 L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;
32:17 le-au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri.
32:18 Ai părăsit Stânca cea care te-a născut și L-ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
32:19 Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui.
32:20 El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei și voi vedea care le va fi sfârșitul, căci sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși.
32:21 Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți. Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
32:22 Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în fundul Locuinței Morților, va nimici pământul și roadele lui, va arde temeliile munților.
32:23 Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor.
32:24 Vor fi topiți de foame, stinși de friguri și de boli cumplite; voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice și otrava șerpilor.
32:25 Afară vor pieri de sabie, și înăuntru vor pieri de groază: și tânărul, și fata, și copilul de țâță, și bătrânul.
32:26 Voiam să zic: ‘Îi voi lua cu o suflare, le voi șterge pomenirea dintre oameni’,
32:27 dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească și să zică: ‘Mâna noastră cea puternică, și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.’
32:28 Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț și nu-i pricepere în ei.
32:29 Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
32:30 Cum ar urmări unul singur o mie din ei și cum ar pune doi pe fugă zece mii dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
32:31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință.
32:32 Ci vița lor este din sadul Sodomei și din ținutul Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, bobițele lor sunt amare;
32:33 vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă.
32:34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, pecetluit în comorile Mele?
32:35 A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.»
32:36 Domnul va judeca poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită și că nu mai este nici rob, nici slobod.
32:37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca aceea care le slujea de adăpost,
32:38 dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute și să vă ocrotească!
32:39 Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu în afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
32:40 Căci Îmi ridic mâna spre cer și zic: ‘Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
32:41 atât este de adevărat că, atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
32:42 sabia Mea le va înghiți carnea și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge, de sângele celor uciși și prinși, din capetele fruntașilor vrăjmașului.’»
32:43 Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”
32:44 Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
32:45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
32:46 le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele Legii acesteia!
32:47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul.”
Domnul îi vorbește lui Moise
32:48 În aceeași zi Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis:
32:49 „Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care le-o dau în stăpânire copiilor lui Israel!
32:50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
32:51 pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M-ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel.
32:52 Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care le-o dau copiilor lui Israel.”