Mersul tuturor lucrurilor
1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
1:2 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.
1:3 Ce folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare?
1:4 Un neam trece, altul vine, și pământul rămâne veșnic în picioare.
1:5 Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou.
1:6 Vântul suflă spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotituri.
1:7 Toate râurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo.
1:8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind.
1:9 Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face: nu este nimic nou sub soare.
1:10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.
1:11 Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
Deșertăciunea tuturor lucrurilor
1:12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
1:13 Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care îi supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
1:14 Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!
1:15 Ce este strâmb nu se poate îndrepta, și ce lipsește nu poate fi trecut la număr.
1:16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit și i-am întrecut în înțelepciune pe toți cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, și mintea mea a văzut multă înțelepciune și știință.”
1:17 Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc prostia și nebunia. Dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.
1:18 Căci unde este multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere.