Amânarea zidirii Templului

4:1 Vrăjmașii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că fiii robiei Îi zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel.

4:2 Au venit la Zorobabel și la capii de familii și le-au zis: „Să zidim și noi cu voi, căci și noi Îl chemăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.”

4:3 Dar Zorobabel, Iosua și ceilalți capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiți împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru, ci noi singuri I-o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cir, împăratul perșilor.”

4:4 Atunci oamenii țării au înmuiat inima poporului lui Iuda, l-au înfricoșat, ca să-l împiedice să zidească,

4:5 și i-au mituit cu preț de argint pe sfetnici, ca să-i zădărnicească lucrarea. Așa a fost tot timpul vieții lui Cir, împăratul perșilor, până la domnia lui Darius, împăratul perșilor.

4:6 Sub domnia lui Asuerus, la începutul domniei lui, au scris o pâră împotriva locuitorilor din Iuda și din Ierusalim.

4:7 Și pe vremea lui Artaxerxe, Bișlam, Mitredat, Tabeel și ceilalți tovarăși de slujbă ai lor i-au scris lui Artaxerxe, împăratul perșilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice și tălmăcită în limba aramaică.

4:8 Dregătorul Rehum și logofătul Șimșai i-au scris împăratului Artaxerxe scrisoarea următoare la Ierusalim:

4:9 Dregătorul Rehum, logofătul Șimșai și ceilalți tovarăși de slujbă ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam

4:10 și celelalte popoare pe care le-a mutat marele și vestitul Osnapar și le-a așezat în cetatea Samariei și în celelalte locuri de dincoace de Râu și așa mai departe.

4:11 Iată cuprinsul scrisorii pe care i-au trimis-o împăratului Artaxerxe: „Robii tăi, oamenii de dincoace de Râu, și așa mai departe.

4:12 Să știe împăratul că iudeii plecați de la tine și veniți printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită și rea, îi ridică zidurile și-i dreg temeliile.

4:13 Să știe dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta și i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, și vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta.

4:14 Și fiindcă noi mâncăm sarea curții domnești și nu ne șade bine să-l vedem pe împărat păgubit, îi trimitem împăratului aceste știri.

4:15 Să se facă cercetări în Cartea cronicilor părinților tăi și vei găsi și vei vedea în Cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraților și ținuturilor, și că s-a dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta.

4:16 Îi facem cunoscut împăratului că, dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta și dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stăpânire dincoace de Râu.”

4:17 Iată răspunsul trimis de împărat dregătorului Rehum, logofătului Șimșai și celorlalți tovarăși ai lui de slujbă, care locuiau la Samaria și în alte locuri de cealaltă parte a Râului. „Sănătate și așa mai departe.

4:18 Scrisoarea pe care ne-ați trimis-o a fost citită întocmai înaintea mea.

4:19 Am dat poruncă să se facă cercetări și s-a găsit că, din vremuri vechi, cetatea aceasta s-a răsculat împotriva împăraților și s-a dedat la răscoală și la răzvrătire.

4:20 Au fost la Ierusalim împărați puternici, stăpâni peste toată țara de dincolo de Râu și cărora li se plătea bir, dare și drept de trecere pe drum.

4:21 Ca urmare, porunciți să înceteze lucrările oamenilor acelora și să nu se mai zidească cetatea aceasta până ce nu vor avea o învoire din partea mea!

4:22 Vedeți să nu vă abateți de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraților!”

4:23 Îndată ce s-a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Șimșai și înaintea tovarășilor lor de slujbă, s-au dus în grabă la Ierusalim, la iudei, și i-au oprit cu silă și cu putere de la lucrările lor.

4:24 Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim și a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Darius, împăratul perșilor.