A treia cuvântare a lui Elifaz

22:1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

22:2 „Poate un om să-I aducă vreun folos lui Dumnezeu?    Nu, ci înțeleptul nu-și folosește decât lui.

22:3 Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?    Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El?

22:4 Pentru evlavia ta te pedepsește El oare    și intră la judecată cu tine?

22:5 Nu-i mare răutatea ta?    Și fărădelegile tale, fără număr?

22:6 Luai fără pricină zăloage de la frații tăi,    îi lăsai fără haine pe cei goi.

22:7 Nu-i dădeai apă omului însetat,    nu voiai să-i dai pâine omului flămând.

22:8 Țara era a ta fiindcă erai mai tare,    te așezai în ea fiindcă erai cu vază.

22:9 Le dădeai afară pe văduve cu mâinile goale,    și brațele orfanilor le frângeai.

22:10 De aceea ești înconjurat de curse    și te-a apucat groaza dintr-odată.

22:11 Nu vezi dar acest întuneric,    aceste ape multe care te năpădesc?

22:12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri?    Privește vârful stelelor: ce înalt este!

22:13 Și tu zici: «Ce știe Dumnezeu?    Poate să judece El prin întunericul de nori?

22:14 Îl înfășoară norii, nu vede nimic,    bolta cerească abia dacă o străbate!»

22:15 Ce, vrei s-o apuci pe calea străveche,    pe care au urmat-o cei nelegiuiți,

22:16 care au fost luați înainte de vreme    și au ținut cât ține un pârâu care se scurge?

22:17 Ei Îi ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!    Ce ne poate face Cel Atotputernic?»

22:18 Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăți.    – Departe de mine sfatul celor răi! –

22:19 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura,    cel nevinovat va râde de ei

22:20 și va zice: «Iată-i pe potrivnicii noștri nimiciți!    Iată-le bogățiile arse de foc!»

22:21 Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace;    te vei bucura astfel iarăși de fericire.

22:22 Primește învățătură din gura Lui    și pune-ți la inimă cuvintele Lui!

22:23 Vei fi așezat iarăși la locul tău dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic,    dacă îndepărtezi fărădelegea din cortul tău.

22:24 Aruncă dar aurul în țărână,    aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor,

22:25 și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău,    argintul tău, bogăția ta,

22:26 atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta    și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.

22:27 Îl vei ruga, și te va asculta    și îți vei putea împlini juruințele.

22:28 Pe ce vei pune mâna îți va izbuti,    pe cărările tale va străluci lumina.

22:29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:    Dumnezeu îl ajută pe cel cu ochii plecați.

22:30 El îl va izbăvi chiar și pe cel vinovat,    care își va datora scăparea curăției mâinilor tale.”