24:1 Pentru ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată    și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

24:2 Sunt unii care mută hotarele, fură turmele și le pasc;

24:3 iau măgarul orfanului,    iau zălog vaca văduvei;

24:4 îi îmbrâncesc din drum pe cei lipsiți,    îi silesc pe toți nenorociții din țară să se ascundă.

24:5 Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie,    ies dimineața la lucru să caute hrană    și în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.

24:6 Taie nutrețul care a mai rămas pe câmp,    culeg ciorchinii rămași pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

24:7 Îi apucă noaptea în umezeală,    fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

24:8 Îi pătrunde ploaia munților    și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci.

24:9 Aceia îl smulg pe orfan de la țâță,    iau zălog tot ce are săracul,

24:10 și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,    strâng snopii și-s flămânzi;

24:11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,    calcă teascul și le este sete;

24:12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor,    sufletul celor răniți strigă…    Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!

24:13 Alții sunt vrăjmași ai luminii,    nu cunosc căile ei,    nu umblă pe cărările ei.

24:14 Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor,    îl ucide pe cel sărac și lipsit,    și noaptea fură.

24:15 Ochiul preacurvarului pândește amurgul:    «Nimeni nu mă va vedea», zice el    și își pune o maramă pe față.

24:16 Noaptea sparg casele,    ziua stau închiși;    se tem de lumină.

24:17 Pentru ei dimineața este umbra morții,    și când o văd, simt toate spaimele morții.

24:18 Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor,    pe pământ n-are decât o parte blestemată    și niciodată nu apucă pe drumul celor vii.

24:19 Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii,    așa îi înghite Locuința Morților pe cei ce păcătuiesc.

24:20 Pântecele mamei îl uită,    viermii se ospătează cu el,    nimeni nu-și mai aduce aminte de el.    Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,

24:21 el, care o pradă pe femeia stearpă și fără copii,    el, care nu-i face niciun bine văduvei!…

24:22 Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici,    și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viață;

24:23 El le dă liniște și încredere,    are privirile îndreptate spre căile lor.

24:24 S-au ridicat și într-o clipă nu mai sunt:    cad, mor ca toți oamenii,    sunt tăiați ca spicele coapte.

24:25 Nu este așa?    Cine mă va dovedi de minciună,    cine va nimici cuvintele mele?”