Smerirea și căința lui Iov

42:1 Iov I-a răspuns Domnului și a zis:

42:2 „Știu că Tu poți totul    și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –

42:3 „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” –    „Da, am vorbit, fără să le înțeleg,    de minuni care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep.” –

42:4 „Ascultă-Mă, și voi vorbi;    te voi întreba, și Mă vei învăța!” –

42:5 „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,    dar acum ochiul meu Te-a văzut.

42:6 De aceea mi-e scârbă de mine    și mă pocăiesc în țărână și cenușă.”

42:7 După ce i-a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, i-a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.

42:8 Luați acum șapte viței și șapte berbeci, duceți-vă la robul Meu Iov și aduceți o ardere-de-tot pentru voi! Robul Meu Iov să se roage pentru voi, și numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-ați vorbit așa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.”

42:9 Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama s-au dus și au făcut cum le spusese Domnul. Și Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

42:10 Domnul l-a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.

42:11 Frații, surorile și vechii prieteni ai lui Iov au venit toți să-l vadă și au mâncat cu el în casă. L-au plâns și l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, și fiecare i-a dat o chesita și un inel de aur.

42:12 În cei din urmă ani ai săi Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe.

42:13 A avut șapte fii și trei fete;

42:14 celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua, Cheția, și celei de-a treia, Cheren-Hapuc.

42:15 În toată țara nu erau femei așa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moștenire printre frații lor.

42:16 Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani și i-a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.

42:17 Și Iov a murit bătrân și sătul de zile.