Răspunsul lui Iov

6:1 Iov a luat cuvântul și a zis:

6:2 „O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea    și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

6:3 ar fi mai grele decât nisipul mării;    de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

6:4 Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,    sufletul meu le suge otrava,    și groaza Domnului bagă fiori în mine!

6:5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?    Mugește boul când are de mâncare?

6:6 Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?    Are vreun gust albușul unui ou?

6:7 Orice lucru de care aș vrea să nu mă ating,    acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!

6:8 O, de mi s-ar asculta dorința    și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

6:9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,    să-Și întindă mâna și să mă prăpădească!

6:10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,    această bucurie în durerile cu care mă copleșește:    că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.

6:11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?    La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?

6:12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?    Trupul meu e de aramă?

6:13 Nu sunt eu lipsit de ajutor    și n-a fugit mântuirea de mine?

Iov se tânguie

6:14 Cel ce suferă are drept la mila prietenului,    chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.

6:15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,    ca albia pâraielor care trec.

6:16 Un sloi le tulbură cursul,    zăpada se îngrămădește pe ele;

6:17 vine arșița vremii și seacă,    vine căldura soarelui și li se usucă albia.

6:18 Cete de călători se abat din drumul lor,    se cufundă în pustie și pier.

6:19 Cetele celor din Tema se uită țintă la ele,    călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd,

6:20 dar rămân înșelați în nădejdea lor,    rămân uimiți când ajung la ele.

6:21 Așa sunteți și voi acum pentru mine:    voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți.

6:22 V-am zis eu oare: «Dați-mi ceva,    cheltuiți din averile voastre pentru mine,

6:23 scăpați-mă din mâna vrăjmașului,    răscumpărați-mă din mâna celor răi»?

6:24 Învățați-mă, și voi tăcea;    faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit!

6:25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!    Dar ce dovedesc mustrările voastre?

6:26 Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis    și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?

6:27 Voi îl năpăstuiți pe orfan,    îl prigoniți pe prietenul vostru.

6:28 Uitați-vă la mine, vă rog!    Doar nu vă voi minți în față!

6:29 Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți;    întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!

6:30 Este vreo nelegiuire pe limba mea    și nu deosebește gura mea ce este rău?