Necredința și pedeapsa lui Israel

1:1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, a lui Iotam, a lui Ahaz și a lui Ezechia, împărații lui Iuda:

1:2 Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.

1:3 Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”

1:4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii stricați! L-au părăsit pe Domnul, L-au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…

1:5 Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte!

1:6 Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn:

1:7 țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc ca niște sălbatici.

1:8 Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covergă într-un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată.

1:9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul Oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.

Nu jertfe și sărbători

1:10 Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!

1:11 „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre?”, zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, al oilor și al țapilor.

1:12 Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile?

1:13 Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!

1:14 Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.

1:15 Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!

Îndemn la pocăință

1:16 Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul!

1:17 Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți-l pe cel asuprit, faceți-i dreptate orfanului, apărați văduva!

1:18 Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.

1:19 De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării;

1:20 dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.”

1:21 Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași.

1:22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.

1:23 Mai-marii tăi sunt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei n-ajunge până la ei.

1:24 De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! le voi cere socoteală potrivnicilor Mei și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.

1:25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi zgura cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi îndepărta din tine.

1:26 Îi voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea vei fi numită Cetatea Neprihănită, Cetatea Credincioasă.”

1:27 Sionul va fi mântuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiți prin dreptate.

1:28 Dar pieirea îi va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor pieri.

1:29 „Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați,

1:30 căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.

1:31 Omul tare va fi ca niște câlți, și lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună și nimeni nu-i va stinge.”