26:1 În ziua aceea se va cânta următoarea cântare în țara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură.

26:2 Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios!

26:3 Celui cu inima tare Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

26:4 Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.

26:5 El i-a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălțimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ și a aruncat-o în țărână.

26:6 Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiți.

26:7 Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului.

26:8 De aceea Te așteptăm, Doamne, pe calea judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta.

26:9 Sufletul meu Te dorește noaptea, și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.

26:10 Dacă-l ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea și nu caută la măreția Domnului.

26:11 Doamne, mâna Ta este puternică: ei n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și vor fi rușinați; îi va arde focul pe vrăjmașii Tăi.

26:12 Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi Tu împlinești pentru noi.

26:13 Doamne, Dumnezeul nostru, alți stăpâni în afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău Îl chemăm.

26:14 Cei ce sunt morți acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea.

26:15 Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării!

26:16 Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare; au început să se roage când i-ai pedepsit.

26:17 Cum se zvârcolește o femeie însărcinată gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Fața Ta, Doamne!

26:18 Am zămislit, am simțit dureri și, când să naștem, am născut vânt: țara nu este mântuită, și locuitorii ei nu sunt născuți.

26:19 Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul îi va scoate iarăși afară pe cei morți.

26:20 Du-te, poporul meu, intră în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!

26:21 Căci, iată, Domnul iese din locuința Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului, și pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile.”