Robul Domnului

42:1 Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El le va vesti neamurilor judecata.

42:2 El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe.

42:3 Trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.

42:4 El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.”

42:5 Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care le-a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el:

42:6 „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,

42:7 să deschizi ochii orbilor, să-i scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.

42:8 Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor.

42:9 Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte să se întâmple.”

42:10 Cântați-I Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeți pe mare, și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitori ai lor!

42:11 Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-și înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților!

42:12 Să-I dea slavă Domnului și să vestească laudele Lui în ostroave!

42:13 Domnul înaintează ca un viteaz, Își stârnește râvna ca un om de război; înalță glasul, strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi.

42:14 „Am tăcut multă vreme”, zice Domnul, „am tăcut și M-am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gâfâi și voi răsufla.

42:15 Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface râurile în ostroave și iazurile le voi usca.

42:16 Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, și locurile strâmbe – în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi.

42:17 Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și le zic idolilor turnați: «Voi sunteți dumnezeii noștri.»

42:18 Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor!

42:19 Cine este orb, dacă nu robul Meu, și surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului?

42:20 Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.”

42:21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare și minunată.

42:22 Și totuși poporul acesta este un popor prădat și jefuit. Toți zac înlănțuiți în peșteri și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă. Jefuiți, și nimeni nu zice: „Dă înapoi!”

42:23 Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor?

42:24 Cine l-a dat pe Iacov pradă jafului și pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui și n-au ascultat Legea Lui.

42:25 De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui și grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părțile, și n-a înțeles; l-a ars, și n-a luat seama.