47:1 „Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută!

47:2 Ia pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile!

47:3 Goliciunea ți se va descoperi și ți se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.”

47:4 Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul Oștirilor, Sfântul lui Israel.

47:5 „Șezi într-un colț și taci, fata haldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor!

47:6 Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea și-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului.

47:7 Tu ziceai: «În veci voi fi împărăteasă» și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească.

47:8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: «Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii»!

47:9 Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și a multelor tale descântece.

47:10 Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: «Nimeni nu mă vede.» Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: «Eu și numai eu.»

47:11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate.

47:12 Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.

47:13 Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple!

47:14 Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viața din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă.

47:15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.”