Izbăvirea și întoarcerea

51:1 „Ascultați-Mă, voi, care umblați după neprihănire, care-L căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși!

51:2 Uitați-vă la părintele vostru Avraam și spre Sara, care v-a născut, căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat și l-am înmulțit!

51:3 Tot astfel, Domnul are milă de Sion și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un rai, și pământul lui uscat – ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă.

51:4 Ia aminte spre Mine dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea și voi pune Legea Mea lumină popoarelor.

51:5 Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, și brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine și se vor încrede în brațul Meu.

51:6 Ridicați ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit.

51:7 Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți neprihănirea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor și nu tremura de ocările lor!

51:8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină și-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci și mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.”

51:9 Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de odinioară și în veacurile din vechime! Oare n-ai doborât tu Egiptul și n-ai străpuns balaurul?

51:10 Nu ești tu acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, și ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpărați?

51:11 Astfel, cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruință, și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi.

51:12 „Eu, Eu vă mângâi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor și de fiul omului, care trece ca iarba,

51:13 și să-L uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?

51:14 În curând, cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă și nu va duce lipsă de pâine.

51:15 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care stârnesc marea și fac să-i urle valurile și al cărui Nume este Domnul Oștirilor.

51:16 Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pământ nou și să-i zic Sionului: «Tu ești poporul Meu.»”

51:17 Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până la fund potirul amețelii!

51:18 Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din toți copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toți copiii pe care i-a crescut.

51:19 Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat – dar cine te va plânge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia: cum să te mângâi eu?

51:20 Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mânia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău.

51:21 De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă!

51:22 Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care Își apără poporul: „Iată că îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el,

51:23 și îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îți ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Îți făceai atunci spinarea ca un pământ și ca o uliță pentru trecători.”