Cântarea de laudă a Deborei

5:1 În ziua aceea Debora a cântat această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

5:2 „Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,    și poporul s-a arătat gata de luptă:    binecuvântați-L pe Domnul!

5:3 Ascultați, împărați!    Luați aminte, domnitori!    Îi voi cânta, da, Îi voi cânta Domnului,    Îi voi cânta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.

5:4 Doamne, când ai ieșit din Seir,    când ai plecat din câmpiile Edomului,    pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat,    și norii au turnat ape cu găleata;

5:5 munții s-au clătinat înaintea Domnului,    Sinaiul acela s-a clătinat înaintea    Domnului, Dumnezeului lui Israel.

5:6 Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,    pe vremea lui Iael, drumurile erau părăsite,    și călătorii apucau pe căi strâmbe.

5:7 Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,    până când m-am sculat eu, Debora,    până când m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel.

5:8 El își alesese noi dumnezei.    Atunci războiul era la porți,    dar nu vedeai nici scut, nici suliță    la patruzeci de mii în Israel.

5:9 Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,    spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte:    binecuvântați-L pe Domnul!

5:10 Voi, care călăriți pe măgărițe albe,    voi, care ședeți pe covoare,    și voi, care umblați pe drum, cântați!

5:11 Arcașii din mijlocul adăpătoarelor    să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,    binefacerile cârmuirii Sale în Israel!    Atunci poporul Domnului s-a coborât la porți:

5:12 «Trezește-te, trezește-te, Debora!    Trezește-te, trezește-te și zi o cântare!    Scoală-te, Barac,    și adu-ți robii de război,    fiu al lui Abinoam!»

5:13 Atunci o rămășiță din popor i-a biruit pe cei puternici,    Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.

5:14 Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.    După tine a mers Beniamin în oștirea ta.    Din Machir au venit căpeteniile,    și din Zabulon, cârmuitorii.

5:15 Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora,    și Isahar a venit după Barac,    a fost trimis pe urma lui în vale.    La pâraiele lui Ruben    au fost mari hotărâri.

5:16 Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor    să asculți behăitul turmelor?    La pâraiele lui Ruben    mari au fost sfaturile.

5:17 Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința.    Pentru ce a stat Dan pe corăbii?    Așer a stat pe malul mării    și s-a odihnit în limanurile lui.

5:18 Zabulon este un popor care a înfruntat moartea    și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie.

5:19 Împărații au venit, s-au luptat;    atunci au luptat împărații Canaanului,    la Taanac, la apele Meghido;    n-au luat nicio pradă, nici argint.

5:20 Din ceruri se luptau,    de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera.

5:21 Pârâul Chison i-a luat,    pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison!    Suflete, calcă-i în picioare pe viteji!

5:22 Atunci copitele cailor au răsunat    de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

5:23 «Blestemați Merozul», a zis Îngerul Domnului,    «Blestemați, blestemați-i pe locuitorii lui,    căci n-au venit în ajutorul Domnului,    în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!»

5:24 Binecuvântată să fie între femei Iael,    nevasta lui Heber, chenitul!    Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

5:25 El a cerut apă, și ea i-a dat lapte;    în pahar împărătesc i-a adus unt.

5:26 Cu o mână a luat țărușul    și cu dreapta, ciocanul lucrătorilor.    L-a lovit pe Sisera, i-a despicat capul,    i-a sfărâmat și străpuns tâmpla.

5:27 El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei;    s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei;    acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață.

5:28 Pe fereastră, prin zăbrele,    se uită mama lui Sisera și strigă:    «Pentru ce zăbovește carul lui să vină?    Pentru ce vin carele lui așa de încet?»

5:29 Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund    și ea își răspunde singură:

5:30 «Negreșit, au găsit pradă! Și-o împart:    o fată, două fete de fiecare om;    pradă de haine vopsite pentru Sisera;    pradă de haine vopsite, cusute la gherghef,    două haine vopsite și cusute la gherghef,    de pus pe grumazul biruitorului.»

5:31 Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne!    Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui.”    Țara a avut odihnă patruzeci de ani.