17:1 Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace    decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

17:2 Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine    și va împărți moștenirea cu frații lui.

17:3 Tigaia lămurește argintul, și cuptorul lămurește aurul,    dar cel ce încearcă inimile este Domnul.

17:4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită,    și mincinosul își pleacă urechea la limba nimicitoare.

17:5 Cine își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut;    cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

17:6 Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor,    și părinții sunt slava copiilor lor.

17:7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;    cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!

17:8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:    oriîncotro se întorc, izbândesc.

17:9 Cine acoperă o greșeală caută dragostea,    dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină prieteni.

17:10 O mustrare îl pătrunde mai mult pe omul priceput    decât o sută de lovituri pe cel nebun.

17:11 Cel rău nu caută decât răscoală,    dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

17:12 Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei    decât un nebun în timpul nebuniei lui.

17:13 Celui ce întoarce rău pentru bine    nu-i va părăsi răul casa.

17:14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;    de aceea curmă cearta înainte de a se înteți!

17:15 Cel ce-l iartă pe vinovat și cel ce-l osândește pe cel nevinovat    sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

17:16 La ce slujește argintul în mâna nebunului?    Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte!

17:17 Prietenul adevărat iubește oricând    și în nenorocire ajunge ca un frate.

17:18 Omul fără minte dă chezășie,    se pune chezaș pentru aproapele său.

17:19 Cine iubește certurile iubește păcatul,    și cine-și zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.

17:20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea,    și cel cu limba stricată cade în nenorocire.

17:21 Cine dă naștere unui nebun va avea întristare,    și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

17:22 O inimă veselă este un bun leac,    dar un duh mâhnit usucă oasele.

17:23 Cel rău primește daruri pe ascuns,    ca să sucească și căile dreptății.

17:24 Înțelepciunea este în fața omului priceput,    dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

17:25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său    și amărăciune celei ce l-a născut.

17:26 Nu este bine să-l osândești pe cel neprihănit la o gloabă,    nici să-i lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

17:27 Cine își înfrânează vorbele cunoaște știința,    și cine are duhul potolit este un om priceput.

17:28 Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea    și de priceput dacă și-ar ține gura.