Ferește-te de desfrânare!
5:1 Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea,
5:2 ca să fii cu chibzuință și buzele tale să aibă cunoștință!
5:3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,
5:4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
5:5 Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința Morților,
5:6 așa că ea nu poate găsi calea vieții, rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
5:7 Și acum, fiilor, ascultați-mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele:
5:8 îndepărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei,
5:9 ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta și unui om fără milă anii tăi,
5:10 ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta, și tu să te trudești pentru casa altuia,
5:11 ca nu cumva să gemi la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi,
5:12 și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea și cum a disprețuit inima mea mustrarea?
5:13 Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?
5:14 Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului și al adunării!”
5:15 Bea apă din fântâna ta și din izvoarele puțului tău!
5:16 Ce, vrei să ți se verse izvoarele în afară și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?
5:17 Lasă-le să fie numai pentru tine, și nu pentru străinii de lângă tine!
5:18 Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale!
5:19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
5:20 Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?
5:21 Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, și El vede toate cărările lui.
5:22 Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui și este apucat de legăturile păcatului lui.
5:23 El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.