Strigarea prietenoasă a înțelepciunii

9:1 Înțelepciunea și-a zidit casa,    și-a tăiat cei șapte stâlpi,

9:2 și-a înjunghiat vitele, și-a amestecat vinul,    și-a pus masa,

9:3 și-a trimis slujnicele și strigă    de pe vârful înălțimilor cetății:

9:4 „Cine este prost să vină încoace!”    Celor lipsiți de pricepere le zice:

9:5 „Veniți de mâncați din pâinea mea    și beți din vinul pe care l-am amestecat!

9:6 Lăsați prostia, și veți trăi;    și umblați pe calea priceperii!”

9:7 Cel ce-l mustră pe un batjocoritor își atrage dispreț,    și cel ce caută să-l îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

9:8 Nu-l mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;    mustră-l pe cel înțelept, și el te va iubi!

9:9 Dă-i înțeleptului, și se va face și mai înțelept;    învață-l pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult!

9:10 Începutul înțelepciunii este frica de Domnul,    și știința sfinților este priceperea.

9:11 Prin mine ți se vor înmulți zilele    și ți se vor mări anii vieții tale.

9:12 Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept;    dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei

9:13 Nebunia este o femeie gălăgioasă,    proastă și care nu știe nimic.

9:14 Ea șade totuși la ușa casei sale,    pe un scaun, pe înălțimile cetății,

9:15 ca să strige la trecătorii    care merg pe calea cea dreaptă:

9:16 „Cine este prost să vină aici!”    Iar celui fără minte îi zice:

9:17 „Apele furate sunt dulci,    și pâinea luată pe ascuns este plăcută.”

9:18 El nu știe că acolo sunt morții    și că oaspeții ei sunt în văile Locuinței Morților.