104:1 Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul!    Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!    Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

104:2 Te învelești cu lumina ca și cu o manta;    întinzi cerurile ca un cort.

104:3 Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;    din nori Îți faci carul    și umbli pe aripile vântului.

104:4 Din vânturi Îți faci soli    și din flăcări de foc – slujitori.

104:5 Tu ai așezat pământul pe temeliile lui    și niciodată nu se va clătina.

104:6 Tu îl acoperiseși cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;    apele stăteau pe munți,

104:7 dar la amenințarea Ta au fugit,    la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,

104:8 suindu-se pe munți și coborându-se în văi,    până la locul pe care li-l hotărâseși Tu.

104:9 Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă,    așa încât să nu se mai întoarcă să acopere pământul.

104:10 Tu faci să țâșnească izvoarele în văi,    și ele curg printre munți.

104:11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;    în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

104:12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor    și fac să le răsune glasul printre ramuri.

104:13 Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții    și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.

104:14 Tu faci să crească iarbă pentru vite    și verdețuri pentru nevoile omului,    ca pământul să dea hrană:

104:15 vin, care înveselește inima omului,    untdelemn, care-i înfrumusețează fața,    și pâine, care-i întărește inima.

104:16 Se udă copacii Domnului,    cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.

104:17 În ei își fac păsările cuiburi,    iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;

104:18 munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,    iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.

104:19 El a făcut luna ca să arate vremurile;    soarele știe când trebuie să apună.

104:20 Tu aduci întunericul și se face noapte:    atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,

104:21 puii de lei mugesc după pradă    și își cer hrana de la Dumnezeu.

104:22 Când răsare soarele, ele fug înapoi    și se culcă în vizuinile lor.

104:23 Dar omul iese la lucrul său    și la munca lui până seara.

104:24 Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne!    Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune,    și pământul este plin de făpturile Tale.

104:25 Iată marea cea întinsă și mare:    în ea se mișcă nenumărate viețuitoare    mici și mari.

104:26 Acolo, pe ea, umblă corăbiile    și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

104:27 Toate aceste viețuitoare Te așteaptă    ca să le dai hrana la vreme.

104:28 Le-o dai Tu, ele o primesc;    Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.

104:29 Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;    le iei Tu suflarea, ele mor    și se întorc în țărâna lor.

104:30 Îți trimiți Tu suflarea, ele sunt zidite;    și înnoiești astfel fața pământului.

104:31 În veci să țină slava Domnului!    Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

104:32 El privește pământul, și pământul se cutremură;    atinge munții, și ei fumegă.

104:33 Îi voi cânta Domnului cât voi trăi,    Îl voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

104:34 Fie-I plăcute Lui cuvintele mele!    Mă bucur de Domnul.

104:35 Să piară păcătoșii de pe pământ    și cei răi să nu mai fie!    Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul!    Lăudați-L pe Domnul!