O cântare a treptelor

129:1 Destul m-au asuprit din tinerețe    – s-o spună Israel! –,

129:2 destul m-au asuprit din tinerețe,    dar nu m-au biruit.

129:3 Plugarii au arat pe spinarea mea,    au tras brazde lungi pe ea.

129:4 Domnul este drept:    El a tăiat funiile celor răi.

129:5 Să se umple de rușine și să dea înapoi    toți cei ce urăsc Sionul!

129:6 Să fie ca iarba de pe acoperișuri,    care se usucă înainte de a fi smulsă!

129:7 Secerătorul nu-și umple mâna cu ea,    cel ce leagă snopii nu-și încarcă brațul cu ea

129:8 și trecătorii nu zic:    „Binecuvântarea Domnului să fie peste voi!    Vă binecuvântăm în Numele Domnului.”