Un psalm al lui David

144:1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,    care-mi deprinde mâinile la luptă,    degetele la bătălie,

144:2 Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,    Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,    Scutul meu de adăpost,    care-mi supune poporul meu!

144:3 Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el,    fiul omului, ca să iei seama la el?

144:4 Omul este ca o suflare,    zilele lui sunt ca umbra care trece.

144:5 Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te!    Atinge munții, ca să fumege!

144:6 Fulgeră și risipește-i pe vrăjmașii mei!    Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă!

144:7 Întinde-Ți mâinile de sus,    izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari,    din mâna fiilor celui străin,

144:8 a căror gură spune neadevăruri    și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!

144:9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă,    Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

144:10 Tu, care le dai împăraților biruința,    care l-ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,

144:11 izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,    a căror gură spune neadevăruri    și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…

144:12 Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor;    fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.

144:13 Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;    turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:

144:14 vițelele noastre sunt prăsitoare;    nu-i nicio pagubă, nicio robie,    niciun țipăt în ulițele noastre.

144:15 Ferice de poporul care stă astfel!    Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!