O cântare a lui David

16:1 Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!

16:2 Eu Îi zic Domnului: „Tu ești Domnul meu,    Tu ești singura mea fericire.”

16:3 Sfinții care sunt în țară,    oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.

16:4 Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,    dar eu n-aduc jertfele lor de sânge    și nu pun numele lor pe buzele mele.

16:5 Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu;    Tu îmi îndrepți sorțul meu.

16:6 O moștenire plăcută mi-a căzut la sorți,    o frumoasă moșie mi-a fost dată.

16:7 Eu Îl binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește,    căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima.

16:8 Îl am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei.    Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

16:9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește    și trupul mi se odihnește în liniște.

16:10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților,    nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.

16:11 Îmi vei arăta cărarea vieții;    înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse    și desfătări veșnice, în dreapta Ta.