Către mai-marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core

49:1 Ascultați lucrul acesta, toate popoarele,    luați aminte, toți locuitorii lumii:

49:2 mici și mari,    bogați și săraci!

49:3 Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,    și inima mea are gânduri pline de judecată.

49:4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate,    îmi încep cântarea în sunetul harfei.

49:5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,    când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?

49:6 Ei se încred în avuțiile lor    și se fălesc cu bogăția lor cea mare.

49:7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,    nici să-I dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării.

49:8 Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă,    că nu se va face niciodată.

49:9 Nu vor trăi pe vecie,    nu pot să nu vadă mormântul.

49:10 Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor,    nebunul și prostul deopotrivă pier    și le lasă altora avuțiile lor.

49:11 Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele,    că locuințele lor vor dăinui din veac în veac,    ei, care dau numele lor la țări întregi.

49:12 Dar omul pus în cinste nu dăinuie,    ci este ca dobitoacele care se taie.

49:13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere,    precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)

49:14 Sunt duși ca o turmă în Locuința Morților,    îi paște moartea    și în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare:    li se duce frumusețea, și Locuința Morților le este locașul.

49:15 Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuința Morților,    căci mă va lua sub ocrotirea Lui. (Oprire)

49:16 Nu te teme când se îmbogățește cineva    și când i se înmulțesc vistieriile casei,

49:17 căci nu ia nimic cu el când moare:    vistieriile lui nu se coboară după el.

49:18 Să se tot creadă omul fericit în viață,    să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,

49:19 căci tot în locuința părinților săi va merge    și nu va mai vedea lumina niciodată.

49:20 Omul pus în cinste și fără pricepere    este ca dobitoacele pe care le tai.