Către mai-marele cântăreților. Se cântă ca și „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învățătură, făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia și cu sirienii din Țoba și când s-a întors Ioab și a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiți

60:1 Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat    și Te-ai mâniat: ridică-ne iarăși!

60:2 Ai cutremurat pământul, l-ai despicat:    drege-i spărturile, căci se clatină!

60:3 L-ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,    ne-ai adăpat cu un vin de amorțire.

60:4 Le-ai dat celor ce se tem de Tine un steag,    ca să-l înalțe spre biruința adevărului. (Oprire)

60:5 Pentru ca preaiubiții Tăi să fie izbăviți,    scapă-ne prin dreapta Ta și ascultă-ne!

60:6 Dumnezeu a zis în sfințenia Lui: „Voi ieși biruitor,    voi împărți Sihemul și voi măsura valea Sucot.

60:7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase,    Efraim este tăria capului Meu,    iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire.

60:8 Moab este ligheanul în care Mă spăl;    peste Edom Îmi arunc încălțămintea;    țara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea.”

60:9 Cine mă va duce în cetatea întărită?    Cine mă va duce la Edom?

60:10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat    și nu mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?

60:11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!    Căci ajutorul omului este zadarnic.

60:12 Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,    și El îi va zdrobi pe vrăjmașii noștri.