Către mai-marele cântăreților. După Iedutun. Un psalm al lui David

62:1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;    de la El îmi vine ajutorul.

62:2 Da, El este stânca și ajutorul meu,    turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

62:3 Până când vă veți năpusti asupra unui om,    până când veți căuta cu toții să-l doborâți    ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

62:4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui:    le place minciuna;    cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. (Oprire)

62:5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu,    căci de la El îmi vine nădejdea!

62:6 Da, El este stânca și ajutorul meu,    turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

62:7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea;    în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

62:8 Popoare, în orice vreme încredeți-vă în El,    vărsați-vă inimile înaintea Lui!    Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire)

62:9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!    Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare.

62:10 Nu vă încredeți în asuprire    și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire;    când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele!

62:11 O dată a vorbit Dumnezeu,    de două ori am auzit    că puterea este a lui Dumnezeu.

62:12 A Ta, Doamne, este și bunătatea,    căci Tu îi răsplătești fiecăruia după faptele lui.