Un psalm al lui Asaf

79:1 Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta,    au pângărit Templul Tău cel sfânt    și au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.

79:2 Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,    și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.

79:3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,    și n-a fost nimeni să-i îngroape.

79:4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,    de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.

79:5 Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare    și va arde mânia Ta ca focul?

79:6 Varsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc    și peste împărățiile care nu cheamă Numele Tău!

79:7 Căci l-au mâncat pe Iacov    și i-au pustiit locuința.

79:8 Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri,    ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale,    căci suntem nenorociți de tot!

79:9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!    Izbăvește-ne și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!

79:10 Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”    Să se știe înaintea ochilor noștri, printre neamuri,    că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!

79:11 Să ajungă până la Tine gemetele prinșilor de război!    Scapă-i, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

79:12 Întoarce-le vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor    batjocurile pe care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!

79:13 Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale,    Te vom lăuda în veci    și vom vesti din neam în neam laudele Tale.