Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al fiilor lui Core

84:1 Cât de plăcute sunt locașurile Tale,    Doamne al Oștirilor!

84:2 Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului,    inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu.

84:3 Până și pasărea își găsește o casă acolo,    și rândunica – un cuib unde își pune puii…    Ah, altarele Tale, Doamne al Oștirilor,    Împăratul meu și Dumnezeul meu!

84:4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta,    căci ei tot mai pot să Te laude! (Oprire)

84:5 Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine,    în a căror inimă locuiește încrederea!

84:6 Când străbat aceștia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare,    și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.

84:7 Ei merg din putere în putere    și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

84:8 Doamne, Dumnezeul Oștirilor, ascultă rugăciunea mea!    Ia aminte, Dumnezeule al lui Iacov! (Oprire)

84:9 Tu, care ești scutul nostru, vezi, Dumnezeule,    și privește fața unsului Tău!

84:10 Căci mai mult face o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte;    eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu    decât să locuiesc în corturile răutății.

84:11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut,    Domnul dă îndurare și slavă    și nu-i lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.

84:12 Doamne al Oștirilor,    ferice de omul care se încrede în Tine!