O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai-marele cântăreților. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, ezrahitul

88:1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,    zi și noapte strig înaintea Ta!

88:2 S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!    Ia aminte la cererile mele,

88:3 căci mi s-a săturat sufletul de rele    și mi se apropie viața de Locuința Morților!

88:4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă,    sunt ca un om care nu mai are putere.

88:5 Stau întins printre cei morți    ca cei uciși și culcați în mormânt,    de care nu-Ți mai aduci aminte    și care sunt despărțiți de mâna Ta.

88:6 M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,    în întuneric, în adâncuri.

88:7 Mânia Ta mă apasă    și mă năpădești cu toate valurile Tale. (Oprire)

88:8 I-ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei,    m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;    sunt închis și nu pot să ies.

88:9 Mi se topesc ochii de suferință;    în toate zilele Te chem, Doamne,    și-mi întind mâinile spre Tine.

88:10 Oare pentru morți faci Tu minuni?    Sau se scoală morții să Te laude? (Oprire)

88:11 Se vorbește de bunătatea Ta în mormânt    și de credincioșia Ta în adânc?

88:12 Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric    și dreptatea Ta în țara uitării?

88:13 Doamne, eu Îți cer ajutorul,    și dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine.

88:14 Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu?    Pentru ce îmi ascunzi Fața Ta?

88:15 Din tinerețe sunt nenorocit și trag să mor,    sunt cuprins de spaimele Tale și nu știu ce să mai fac.

88:16 Mânia Ta trece peste mine,    spaimele Tale mă nimicesc de tot.

88:17 Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape,    mă înfășoară toate deodată.

88:18 I-ai îndepărtat de la mine pe prieteni și pe tovarăși,    și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți.