Naaman, vindecat de lepră

5:1 Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază, căci prin el îi izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros.

5:2 Și sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră roabă o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.

5:3 Și ea i-a zis stăpânei sale: „O, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!”

5:4 Naaman s-a dus și i-a spus stăpânului său: „Fata aceea din țara lui Israel a vorbit așa și așa.”

5:5 Și împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, și-i voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel!” A plecat, luând cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb.

5:6 I-a dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ști că ți-l trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.”

5:7 După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele și a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să învii, de-mi spune să-l vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine.”

5:8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să-i spună împăratului: „Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un proroc în Israel!”

5:9 Naaman a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la poarta casei lui Elisei.

5:10 Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.”

5:11 Naaman s-a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca lepra.

5:12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie.

5:13 Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească și au zis: „Părinte, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: «Scaldă-te, și vei fi curat!»”

5:14 S-a coborât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș și s-a curățit.

5:15 Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar din partea robului tău.”

5:16 Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.

5:17 Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să i se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să le mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci Îi va aduce numai Domnului.

5:18 Iată totuși ce Îl rog pe Domnul să-i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon – să-l ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!”

5:19 Elisei i-a zis: „Du-te în pace!”    După ce a plecat Naaman de la Elisei și a fost la o depărtare bunicică,

Ghehazi, lovit cu lepră

5:20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu l-a cruțat pe sirianul acela, Naaman, și n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el și voi căpăta ceva de la el!”

5:21 Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte și a zis: „Este bine totul?”

5:22 El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ți spun: «Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb!»”

5:23 Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți!” A stăruit de el și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și i-a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.

5:24 Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor acelora, care au plecat.

5:25 După aceea s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.”

5:26 Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul și a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe?

5:27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna.” Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.