Securea unui fiu al prorocilor

6:1 Fiii prorocilor i-au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi.

6:2 Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc de locuit!” Elisei a răspuns: „Duceți-vă!”

6:3 Și unul dintre ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi!” El a răspuns: „Voi merge.”

6:4 A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne.

6:5 Și pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!”

6:6 Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și fierul de la secure a plutit pe apă.

6:7 Apoi a zis: „Ridică-l!” Și a întins mâna și l-a luat.

Orbirea sirienilor

6:8 Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.”

6:9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să-i spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși sirienii!”

6:10 Și împăratul lui Israel a trimis niște oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori.

6:11 Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. I-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?”

6:12 Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, îi spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare.”

6:13 Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă!” Au venit și i-au spus: „Iată că este la Dotan.”

6:14 A trimis acolo cai, care și o oaste puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea.

6:15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea cu cai și care. Și slujitorul i-a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?”

6:16 El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei!”

6:17 Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!” Și Domnul i-a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei.

6:18 Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire!” Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.

6:19 Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați!” Și i-a dus la Samaria.

6:20 Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide-le ochii oamenilor acestora să vadă!” Și Domnul le-a deschis ochii și au văzut că erau în mijlocul Samariei.

6:21 Împăratul lui Israel, văzându-i, i-a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?”

6:22 „Să nu-i măcelărești”, a răspuns Elisei. „Obișnuiești tu oare să-i măcelărești pe aceia pe care îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pâine și apă, ca să mănânce și să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor!”

6:23 Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare, și ei au mâncat și au băut; apoi le-a dat drumul și au plecat la stăpânul lor. Și oștile sirienilor nu s-au mai întors pe ținutul lui Israel.

Împresurarea Samariei

6:24 După aceea, Ben-Hadad, împăratul Siriei, strângându-și toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria.

6:25 În Samaria a fost o mare foamete; și atât de mult au strâmtorat-o, încât un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint și un sfert de cab de găinaț de porumbel, cinci sicli de argint.

6:26 Și pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!”

6:27 El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?”

6:28 Și împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, și mâine îl vom mânca pe fiul meu!»

6:29 Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Și în ziua următoare i-am zis: «Dă-l pe fiul tău să-l mâncăm!» Dar ea l-a ascuns pe fiul ei.”

6:30 Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt hainele, când stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup.

6:31 Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!”

6:32 Elisei ședea în casă, și bătrânii ședeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar înainte să ajungă solul, Elisei le-a zis bătrânilor: „Vedeți că acest fiu de ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni solul, închideți ușa și opriți-l la ușă; nu se aude oare sunetul pașilor stăpânului său în urma lui?”

6:33 Pe când le vorbea el încă, solul se și coborâse la el; și împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am de nădăjduit de la Domnul?”