Vestirea lui Elisei

7:1 Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: «Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu.»”

7:2 Călărețul pe brațul căruia se rezema împăratul i-a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.”

7:3 La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „La ce să ședem aici până vom muri?

7:4 Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete și vom muri; și dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viață, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.”

7:5 Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Și când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni.

7:6 Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri; și își ziseseră unul altuia: „Împăratul lui Israel i-a tocmit împotriva noastră pe împărații hitiților și pe împărații egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.”

7:7 Și s-au sculat și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era, și au fugit ca să-și scape viața.

7:8 Leproșii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns în alt cort și au luat și de acolo lucruri, pe care s-au dus și le-au ascuns.

7:9 Apoi și-au zis unul altuia: „Nu facem bine. Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împăratului!”

7:10 Au plecat și i-au chemat pe străjerii de la poarta cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra sirienilor și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legați și măgari legați și corturile așa cum erau.”

7:11 Străjerii de la poartă au strigat și au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului.

7:12 Împăratul s-a sculat noaptea și le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă știu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare și și-au zis: «Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate.»”

7:13 Unul dintre slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulțimea lui Israel care a mai rămas, toată mulțimea lui Israel care se istovește – și să trimitem să vedem ce se petrece!”

7:14 Au luat două care cu caii lor, și împăratul a trimis niște soli pe urmele oștirii sirienilor, zicând: „Duceți-vă și vedeți!”

7:15 S-au dus după ei până la Iordan, și iată că tot drumul era plin cu haine și lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors și i-au spus împăratului.

7:16 Poporul a ieșit și a jefuit tabăra sirienilor. Și s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului.

7:17 Împăratul încredințase paza porții în mâna călărețului pe brațul căruia se rezemase atunci. Dar călărețul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă și a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se coborâse împăratul la el.

7:18 Omul lui Dumnezeu îi spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu și o măsură de floare de făină cu un siclu.”

7:19 Iar călărețul îi răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.”

7:20 Într-adevăr, așa i s-a și întâmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor și a murit.