6:1 Unde s-a dus iubitul tău,    cea mai frumoasă dintre femei?    Încotro a apucat iubitul tău,    ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –

6:2 Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme,    ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.

6:3 Eu sunt a iubitului meu, și iubitul meu este al meu;    el își paște turma între crini. –

6:4 Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul,    dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor!

6:5 Întoarce-ți ochii de la mine,    căci mă tulbură!    Perii tăi sunt ca o turmă de capre    care poposesc pe coama Galaadului.

6:6 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi    care ies din scăldătoare,    toate cu gemeni,    și niciuna din ele nu este stearpă.

6:7 Obrazul tău este ca o jumătate de rodie,    sub marama ta.

6:8 Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare    și fete fără număr,

6:9 dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea;    ea este singură la mama sa,    cea mai aleasă a celei ce a născut-o.    Fetele o văd și o numesc fericită;    împărătesele și țiitoarele de asemenea o laudă. –

6:10 „Cine este aceea care se ivește ca zorile,    frumoasă ca luna,    curată ca soarele,    dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor?” –

6:11 M-am coborât în grădina cu nuci    să văd verdeața din vale,    să văd dacă a înmugurit via    și dacă au înflorit rodiile.

6:12 Dar, fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus    la carele poporului unui om ales. –

6:13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!    Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim! –    Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita    ca la niște fete ce joacă în cor?