7:1 Ce frumoase îți sunt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn!    Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gât,    lucrate de mâinile unui meșter iscusit.

7:2 Pântecele tău este un pahar rotund,    de unde nu lipsește vinul mirositor;    trupul tău este un snop de grâu,    încins cu crini.

7:3 Amândouă țâțele tale sunt ca doi pui de cerb,    ca gemenii unei căprioare.

7:4 Gâtul tău este ca un turn de fildeș;    ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim;    nasul tău este ca Turnul Libanului,    care privește spre Damasc.

7:5 Capul tău este cum e Carmelul,    și părul capului tău este ca purpura împărătească:    până și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale.

7:6 Ce frumoasă și ce plăcută ești tu,    iubito, în mijlocul desfătărilor!

7:7 Statura ta este ca finicul,    și țâțele tale – ca niște struguri.

7:8 Îmi zic: „Mă voi sui în finic    și-i voi apuca crăcile!”    Atunci țâțele tale vor fi ca strugurii din vie,    mirosul suflării tale – ca al merelor.

7:9 Și gura ta toarnă un vin ales,    care curge lin, ca răspuns la dezmierdările mele,    și alunecă pe buzele noastre când adormim. –

7:10 Eu sunt a iubitului meu, și el mă dorește pe mine.

7:11 Vino, iubitule, haidem să ieșim pe câmp,    să mânem noaptea în sate!

7:12 Dis-de-dimineață ne vom duce la vii    să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea    și dacă au înflorit rodiile.    Acolo îți voi da dragostea mea.

7:13 Mandragorele își răspândesc mirosul    și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi,    pe care pentru tine, iubitule, le-am păstrat.