8:1 O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele!    Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta    și nimeni nu m-ar ține de rău.

8:2 Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;    ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor,    must din rodiile mele.

8:3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu,    și dreapta lui să mă îmbrățișeze! –

8:4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,    nu stârniți, nu treziți dragostea    până nu vine ea! –

8:5 Cine este aceea care se suie din pustie    rezemată de iubitul ei și zicând:    „Te-am trezit sub măr;    acolo te-a născut mama ta,    acolo te-a născut și te-a făcut ea”? –

8:6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;    căci dragostea este tare ca moartea,    și gelozia este neînduplecată ca Locuința Morților;    jarul ei este jar de foc,    o flacără a Domnului.

8:7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,    și râurile n-ar putea s-o înece;    de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,    tot n-ar avea decât dispreț. –

8:8 Avem o soră micuță,    care n-are încă țâțe.    Ce vom face cu sora noastră    în ziua când îi vor veni pețitorii?

8:9 Dacă este zid,    vom zidi niște zimți de argint pe ea;    dar dacă este ușă,    o vom închide cu o scândură de cedru. –

8:10 Eu sunt un zid, și țâțele mele sunt ca niște turnuri;    în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

8:11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon;    a închiriat-o unor păzitori,    și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

8:12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu.    Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,    și două sute să fie ai celor ce păzesc rodul! –

8:13 Tu, care locuiești în grădini,    niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:    binevoiește și fă-mă să-l aud! –

8:14 Vino repede, iubitule,    ca o căprioară sau ca puiul de cerb    pe munții plini de mirozne!