7:1 Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor și ziua morții decât ziua nașterii.

7:2 Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta.

7:3 Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.

7:4 Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.

7:5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți la cântecul celor fără minte,

7:6 căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune.

7:7 Averea luată prin silă îl înnebunește pe cel înțelept, și mita strică inima.

7:8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.

7:9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor!

7:10 Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi așa!

7:11 Înțelepciunea prețuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.

7:12 Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea îi ține în viață pe cei ce o au.

7:13 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?

7:14 În ziua fericirii fii fericit, și în ziua nenorocirii gândește-te că Dumnezeu le-a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el!

7:15 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.

7:16 Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept: pentru ce să te pierzi singur?

7:17 Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

7:18 Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea.

7:19 Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.

7:20 Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

7:21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-o auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!

7:22 Căci știe inima ta de câte ori i-ai vorbit și tu de rău pe alții.

7:23 Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Mă voi înțelepți.” Dar înțelepciunea a rămas departe de mine.

7:24 Cu mult mai departe decât era mai înainte și ce adâncă! Cine o va putea găsi?

7:25 M-am apucat și am cercetat toate lucrurile cu gând să înțeleg, să adâncesc și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei.

7:26 Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

7:27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul;

7:28 iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit: din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea.

7:29 Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.