Cuvântarea lui Țofar

11:1 Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:

11:2 „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns    și să creadă limbutul că are dreptate?

11:3 Îi vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă?    Și-ți vei bate joc de alții fără să te facă cineva de rușine?

11:4 Tu zici: «Felul meu de a vedea este drept    și sunt curat în ochii Tăi.»

11:5 Ah, de ar vrea Dumnezeu să vorbească,    de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă

11:6 și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui,    ale înțelepciunii Lui nemărginite,    ai vedea atunci că nu-ți răsplătește totuși după fărădelegea ta!

11:7 Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu,    că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?

11:8 Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face?    Mai adâncă decât Locuința Morților: ce poți ști?

11:9 Întinderea ei este mai lungă decât pământul    și mai lată decât marea.

11:10 Dacă apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

11:11 Căci El îi cunoaște pe făcătorii de rele,    îi vede ușor pe vinovați.

11:12 Omul, dimpotrivă, are minte de nebun    și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic.

11:13 Tu îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu,    întinde-ți mâinile spre El!

11:14 Îndepărtează-te de fărădelege    și nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău!

11:15 Și atunci îți vei ridica fruntea fără teamă,    vei fi tare și fără frică;

11:16 îți vei uita suferințele    și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs.

11:17 Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază,    întunericul tău va fi ca lumina dimineții.

11:18 Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică.    Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poți odihni liniștit.

11:19 Te vei culca, și nimeni nu te va tulbura;    și mulți vor umbla după bunăvoința ta.

11:20 Dar ochii celor răi se vor topi;    ei n-au loc de scăpare:    moartea – iată nădejdea lor!”