10:1 M-am dezgustat de viață. Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
10:2 Eu Îi zic lui Dumnezeu: «Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!
10:3 Îți place să chinui, să disprețuiești făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?
10:4 Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om?
10:5 Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,
10:6 ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu,
10:7 când știi bine că nu sunt vinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
10:8 Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Și Tu să mă nimicești!
10:9 Adu-Ți aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul! Și vrei din nou să mă prefaci în țărână?
10:10 Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza?
10:11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și vine;
10:12 mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, mi-ai păstrat suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
10:13 Iată totuși ce ascundeai în inima Ta, iată, știu acum ce aveai de gând:
10:14 ca, dacă păcătuiesc, să mă pândești și să nu-mi ierți fărădelegea.
10:15 Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea.
10:16 Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu, mă lovești cu lucruri de mirat,
10:17 îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îți crește mânia împotriva mea și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
10:18 Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
10:19 Aș fi ca și cum n-aș fi fost, și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!»
10:20 Nu sunt zilele mele destul de puține? Să mă lase dar, să plece de la mine și să răsuflu puțin,
10:21 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
10:22 în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adânci, unde domnesc umbra morții și neorânduiala și unde lumina este ca întunericul!”