Răspunsul lui Iov

9:1 Iov a luat cuvântul și a zis:

9:2 „Știu bine că este așa.    Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

9:3 Dacă ar voi să se certe cu El,    din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

9:4 Ale Lui sunt înțelepciunea și atotputernicia:    cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

9:5 El mută deodată munții    și-i răstoarnă în mânia Sa.

9:6 Zguduie pământul din temelia lui,    de i se clatină stâlpii.

9:7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;    și ține stelele sub pecetea Lui.

9:8 Numai El întinde cerurile    și umblă pe înălțimile mării.

9:9 El a făcut Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele    și stelele din ținuturile de miazăzi.

9:10 El face lucruri mari și nepătrunse,    minuni fără număr.

9:11 Iată, El trece pe lângă mine, și nu-L văd;    Se duce, și nu-L zăresc.

9:12 Dacă apucă El, cine-L va opri?    Cine-I va zice: «Ce faci?»

9:13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;    sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei.

9:14 Și eu cum să-I răspund?    Ce cuvinte să aleg?

9:15 Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde.    Nu pot decât să mă rog Judecătorului.

9:16 Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,    tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –

9:17 El, care mă izbește ca într-o furtună,    care îmi înmulțește fără pricină rănile,

9:18 care nu mă lasă să răsuflu,    mă satură de amărăciune.

9:19 Să alerg la putere? El este atotputernic.    La dreptate? Cine mă va apăra?

9:20 Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi,    și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

9:21 Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.

9:22 Ce-mi pasă la urma urmei?    Căci îndrăznesc s-o spun:    El îl nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.

9:23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!    Dar El râde de încercările celui nevinovat.

9:24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;    El acoperă ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?

9:25 Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător;    fug fără să fi văzut fericirea;

9:26 trec ca și corăbiile cele iuți,    ca vulturul care se repede asupra prăzii.

9:27 Dacă zic: «Vreau să-mi uit suferințele,    să-mi las întristarea și să fiu voios»,

9:28 sunt îngrozit de toate durerile mele.    Știu că nu mă vei scoate nevinovat.

9:29 Și dacă voi fi judecat vinovat,    pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

9:30 Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă,    chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,

9:31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,    de s-ar scârbi până și hainele de mine.

9:32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde    și să mergem împreună la judecată.

9:33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi,    care să-și pună mâna peste noi amândoi.

9:34 Să-Și tragă însă varga de deasupra mea    și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

9:35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.    Altfel, nu sunt stăpân pe mine.