14:1 Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.
14:2 Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
14:3 Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
14:4 Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
14:5 Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
14:6 întoarce-Ți măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei!
14:7 Un copac, și tot are nădejde, căci, când este tăiat, odrăslește din nou și iar dă lăstari.
14:8 Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână,
14:9 înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
14:10 Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
14:11 Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,
14:12 așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
14:13 Ah, de m-ai ascunde în Locuința Morților, de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia și de mi-ai rândui o vreme când Îți vei aduce iarăși aminte de mine!
14:14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învie, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
14:15 Atunci m-ai chema, și Ți-aș răspunde; și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
14:16 Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
14:17 călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi și născocești fărădelegi în sarcina mea.
14:18 Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
14:19 cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu, așa nimicești Tu nădejdea omului.
14:20 Îl urmărești întruna și se duce; Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
14:21 De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.
14:22 Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”