A doua cuvântare a lui Elifaz

15:1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

15:2 „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?    Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?

15:3 Să se apere prin cuvinte care nu ajută la nimic    și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

15:4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,    nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.

15:5 Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura    și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.

15:6 Nu eu, ci gura ta te osândește,    buzele tale mărturisesc împotriva ta.

15:7 Tu ești omul care s-a născut întâi?    Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

15:8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu    și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?

15:9 Ce știi tu și să nu știm și noi?    Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?

15:10 Între noi sunt peri albi, bătrâni,    oameni mai înziliți decât tatăl tău.

15:11 Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine    și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?

15:12 Încotro te trage inima    și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?

15:13 Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia    și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?

15:14 Ce este omul, ca să fie curat?    Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15:15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi,    dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

15:16 cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul,    care bea nelegiuirea ca apa!

15:17 Vreau să te învăț, ascultă-mă!    Voi istorisi ce am văzut,

15:18 ce au arătat înțelepții,    ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor,

15:19 cărora singuri li se dăduse țara    și printre care niciun străin nu venise încă.

15:20 Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții,    toți anii de care are parte cel nelegiuit.

15:21 Țipete de spaimă răsună la urechile lui:    în mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

15:22 El nu trage nădejde să scape de întuneric,    vede sabia care-l amenință;

15:23 aleargă încoace și încolo să caute pâine,    știe că-l așteaptă ziua întunericului.

15:24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă    și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

15:25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,    I s-a împotrivit Celui Atotputernic

15:26 și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui    cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

15:27 Avea fața acoperită cu grăsime,    coapsele încărcate cu osânză

15:28 și locuia în cetăți nimicite,    în case părăsite,    sortite să fie dărâmate.

15:29 Nu se va mai îmbogăți,    averea nu-i va crește    și avuția nu i se va mai întinde pe pământ.

15:30 Nu va putea ieși din întuneric,    flacăra îi va arde mlădițele,    și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

15:31 Dacă se încrede în rău, se înșală,    căci răul îi va fi răsplata.

15:32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui,    și ramura lui nu va mai înverzi.

15:33 Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi,    ca un măslin ale cărui flori au căzut.

15:34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă,    și cortul omului stricat îl va mânca focul.

15:35 El zămislește răul și naște răul;    în sânul lui coace roade care-l înșală.”