Răspunsul lui Iov

16:1 Iov a luat cuvântul și a zis:

16:2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;    voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși.

16:3 Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?    Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

16:4 Ca voi aș vorbi eu,    de ați fi în locul meu?    V-aș copleși cu vorbe,    aș da din cap la voi,

16:5 v-aș mângâia cu gura    și aș mișca din buze    ca să vă ușurez durerea?

16:6 Dacă vorbesc, durerea nu mi se alină,    iar dacă tac, cu ce se micșorează?

16:7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…    Mi-ai pustiit toată casa!

16:8 M-ai apucat ca pe un vinovat –    dovadă slăbiciunea mea,    care se ridică și mă învinuiește în față.

16:9 Mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui,    scrâșnește din dinți împotriva mea,    mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui.

16:10 Ei deschid gura să mă mănânce,    mă ocărăsc și mă bat peste obraji,    se înverșunează cu toții după mine.

16:11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți    și mă aruncă în mâinile celor răi.

16:12 Eram liniștit, și m-a scuturat,    m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,    a tras asupra mea ca într-o țintă.

16:13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile;    îmi străpunge rărunchii fără milă,    îmi varsă fierea pe pământ,

16:14 mă frânge bucăți-bucăți,    Se aruncă asupra mea ca un războinic.

16:15 Mi-am cusut un sac pe piele    și mi-am prăvălit capul în țărână.

16:16 Plânsul mi-a înroșit fața,    și umbra morții este pe pleoapele mele.

16:17 Totuși, n-am făcut nicio nelegiuire,    și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

16:18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,    și vaietele mele să nu aibă margine!

16:19 Chiar acum Martorul meu este în cer,    Apărătorul meu este în locurile înalte.

16:20 Prietenii mei râd de mine,    dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi

16:21 să-i facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu    și fiului omului împotriva prietenilor lui.

16:22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit    și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.