Cuvântarea lui Elifaz către Iov

4:1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

4:2 „Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra?    Dar cine ar putea să tacă?

4:3 De multe ori tu i-ai învățat pe alții    și ai întărit mâinile slăbite.

4:4 Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau    și ai întărit genunchii care se îndoiau.

4:5 Și acum, când este vorba de tine, ești slab!    Acum, când ești atins tu, te tulburi!    Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

4:6 Nădejdea ta nu-i neprihănirea ta?

4:7 Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat a pierit?    Care oameni neprihăniți au fost nimiciți?

4:8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea    și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

4:9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,    nimiciți de vântul mâniei Lui.

4:10 Mugetul leilor încetează,    dinții puilor de lei sunt zdrobiți;

4:11 leul bătrân piere din lipsă de pradă,    și puii leoaicei se risipesc.

Toți oamenii sunt vinovați

4:12 Un cuvânt s-a furișat până la mine,    și urechea mea i-a prins sunetele ușoare.

4:13 În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul,    când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc,

4:14 m-a apucat groaza și spaima,    și toate oasele mi-au tremurat.

4:15 Un duh a trecut pe lângă mine…    Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…

4:16 Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei    și am auzit un glas care șoptea încetișor:

4:17 «Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu?    Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?»

4:18 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi,    dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi,

4:19 cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut,    care își trag obârșia din țărână    și pot fi zdrobiți ca un vierme.

4:20 De dimineață până seara sunt zdrobiți,    pier pentru totdeauna, și nimeni nu ține seama de ei.

4:21 Li se taie firul vieții,    mor, și tot n-au căpătat înțelepciunea!