24:1 Nu-i pizmui pe oamenii cei răi și nu dori să fii cu ei,
24:2 căci inima lor se gândește la prăpăd, și buzele lor vorbesc nelegiuiri!
24:3 Prin înțelepciune se înalță o casă și prin pricepere se întărește;
24:4 prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț și plăcute.
24:5 Un om înțelept este plin de putere, și cel priceput își oțelește vlaga.
24:6 Căci prin măsuri chibzuite câștigi bătălia și prin marele număr al sfetnicilor ai biruința.
24:7 Înțelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.
24:8 Cine se gândește să facă rău se cheamă un om plin de răutate.
24:9 Gândul celui nebun nu este decât păcat, și batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.
24:10 Dacă slăbești în ziua necazului, mică îți este puterea.
24:11 Izbăvește-i pe cei târâți la moarte și scapă-i pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiați!
24:12 Dacă zici: „Ah! n-am știut…”, crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile și Cel ce veghează asupra sufletului tău? Și nu-i va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?
24:13 Fiule, mănâncă miere, căci este bună, și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale!
24:14 Tot așa și înțelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor și nu ți se va tăia nădejdea.
24:15 Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuința celui neprihănit și nu-i tulbura odihna,
24:16 căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire!
24:17 Nu te bucura de căderea vrăjmașului tău și să nu ți se veselească inima când se poticnește el,
24:18 ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă și să-Și întoarcă mânia de la el!
24:19 Nu te mânia din pricina celor ce fac rău și nu-i pizmui pe cei răi,
24:20 căci cel ce face răul n-are niciun viitor, și lumina celor răi se stinge!
24:21 Fiule, teme-te de Domnul și de împărat și să nu te amesteci cu cei neastâmpărați,
24:22 căci deodată le va veni pieirea! Și cine poate ști sfârșitul amândurora?
24:23 Iată ce mai spun înțelepții: „Nu este bine să ai în vedere fața oamenilor în judecăți.”
24:24 Pe cine zice celui rău: „Tu ești bun” îl blestemă popoarele și-l urăsc neamurile.
24:25 Dar celor ce judecă drept le merge bine și o mare binecuvântare vine peste ei.
24:26 Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.
24:27 Vezi-ți întâi de treburi afară, îngrijește de lucrul câmpului, și apoi apucă-te să-ți zidești casa!
24:28 Nu vorbi în chip ușuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înșeli cu buzele tale?
24:29 Nu zice: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu, îi voi răsplăti după faptele lui”!
24:30 Am trecut pe lângă ogorul unui leneș și pe lângă via unui om fără minte.
24:31 Și era numai spini, acoperit de mărăcini, și zidul de piatră era prăbușit.
24:32 M-am uitat bine și cu luare aminte și am tras învățătură din ce am văzut.
24:33 „Să mai dorm puțin, să mai ațipesc puțin, să mai încrucișez mâinile puțin, ca să mă odihnesc…”,
24:34 și sărăcia vine peste tine pe neașteptate, ca un hoț, și lipsa – ca un om înarmat.