26:1 Cum nu se potrivesc zăpada vara și ploaia în timpul secerișului,    așa nu se potrivește slava pentru un nebun.

26:2 Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,    așa nu nimerește blestemul neîntemeiat.

26:3 Biciul este pentru cal, frâul, pentru măgar,    și nuiaua, pentru spinarea nebunilor.

26:4 Nu-i răspunde nebunului după nebunia lui,    ca să nu semeni și tu cu el!

26:5 Răspunde-i însă nebunului după nebunia lui,    ca să nu se creadă înțelept!

26:6 Cel ce trimite o solie printr-un nebun    își taie singur picioarele și bea nedreptatea.

26:7 Cum sunt picioarele ologului,    așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni.

26:8 Cum ai pune o piatră în praștie,    așa este când dai mărire unui nebun.

26:9 Ca un spin care vine în mâna unui om beat,    așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor.

26:10 Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,    așa este cel ce-i tocmește pe nebuni și pe întâii veniți.

26:11 Cum se întoarce câinele la ce a vărsat,    așa se întoarce nebunul la nebunia lui.

26:12 Dacă vezi un om care se crede înțelept,    poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.

26:13 Leneșul zice: „Afară este un leu,    pe ulițe este un leu.”

26:14 Cum se învârte ușa pe țâțânile ei,    așa se învârte leneșul în patul lui.

26:15 Leneșul își vâră mâna în blid    și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură.

26:16 Leneșul se crede mai înțelept    decât șapte oameni care răspund cu judecată.

26:17 Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește    este ca unul care apucă un câine de urechi.

26:18 Ca nebunul care aruncă    săgeți aprinse și ucigătoare,

26:19 așa este omul care îl înșală pe aproapele său    și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc.”

26:20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge;    și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.

26:21 După cum cărbunele face jăratic, și lemnul – foc,    tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.

26:22 Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri:    alunecă până în fundul măruntaielor.

26:23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,    așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.

26:24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui    și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.

26:25 Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede,    căci șapte urâciuni sunt în inima lui!

26:26 Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,    totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.

26:27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea,    și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.

26:28 Limba mincinoasă îi urăște pe cei pe care-i doboară ea,    și gura lingușitoare pregătește pieirea.