CARTEA ÎNTÂIA

1:1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,    nu se oprește pe calea celor păcătoși    și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori,

1:2 ci își găsește plăcerea în Legea Domnului    și zi și noapte cugetă la Legea Lui!

1:3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,    care își dă rodul la vremea lui    și ale cărui frunze nu se veștejesc;    tot ce începe duce la bun sfârșit.

1:4 Nu tot așa este cu cei răi,    ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.

1:5 De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății,    nici păcătoșii, în adunarea celor neprihăniți.

1:6 Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți,    dar calea păcătoșilor duce la pieire.